Человек и химический агент. (I)

Мы думаем, что можем остановиться и в этом вся ошибка. Потому что вначале это как медовый месяц, это сумасшедшее безумное страсть. Кокаин даёт тебе все, с ним ты чувствуешь себя умным, сильным, решительным, успешным, счастливым. Тебе больше не нужен никто и не что... Ты уже  не мыслишь, себе жизнь без него... Но эти первые ощущение никогда больше не повторяются, и ты начинаешь тосковать.
            Это настоящая пытка, ты чувствуешь пустоту, тебе хочется испытать эти ощущение... куда они пропали? Они необходимы, тебе ты больше не можешь жить без них, и ты бросаешься в этот омут, ты хочешь ещё и ещё.
            Я лишился изо наркотиков всего, своего дома, своих машин, работы, СВОЕЙ ЖИЗНИ.
            Это само убийство.
            Я знаю, что гублю себя... Я больше не контролировал себя, моя голова уже не в состояние мною управлять, в ней сидит пуля. Она убьёт меня. Я не могу ничего заделать.  

Продолжение следует...      

Problemele hiper critice ale dezvoltării societăţii moldoveneşti

În Republica Moldova creşterea economică este determinată de creşterea consumului satisfăcut în cea mai mare parte din importuri şi finanţat din remitenţe.

Numărul exact al moldovenilor care muncesc în afara hotarelor  ţării nu este cunoscut cu exactitate. Fluxul migratorilor în afara  ţării a crescut substanţial după criza financiară regională din 1998 şi criza economică mondială din 2007-2010. Deşi s-a estimat ca circa 371 mii de moldoveni, sau 39% din populaţia economic activă muncea peste hotare la finele anului 2009-2010, această estimare ignorează o mare parte a fluxurilor migratorii sezoniere sau temporare. Pe parcursul ultimilor doi ani, circa 600 mii de cetăţeni sau în jur de 46% din populaţia economic activă s-au aflat la munca peste hotare, la anumite etape de timp.

Migranţii moldoveni cheltuiesc pentru existenţa în ţara de destinaţie în medie cca. 25% din veniturile lor, expediază acasă aproximativ 56,4% din câştig. Aceste venituri remise de către migranţii moldoveni constituie fluxul mijloacelor financiare intrate în R. Moldova, drept "recompensă" a migrării forţei de muncă peste hotarele ţării.

Remitenţele, ca  şi migraţia au consecinţe macroeconomice importante, deoarece atât migraţia cât şi afluxul remitenţelor servesc la majorarea nivelului de consum a gospodăriilor casnice; la reducerea ofertei braţelor de muncă  şi exercită presiune asupra salariilor; finanţează deficitul comercial care este mare  şi continuă să crească; exercită presiune care conduce la aprecierea cursului de schimb; alimentează presiunile inflaţioniste; contribuie la creşterea veniturilor fiscale, îndeosebi, prin perceperea ratei înalte a TVA din volumul crescând a importurilor; ameninţă durabilitatea sistemului de asigurare cu pensii.

În 2011, ca şi în anii precedenţi, inflaţia a avut un caracter preponderent nemonetar, fiind influenţată, în general, de sporirea puterii de cumpărare a populaţiei, condiţionată de sporirea transferurilor băneşti din munca rezidenţilor  şi nerezidenţilor de peste hotare. Structura PIB-ului continuă să se deterioreze. La partea ce  ţine de resurse, scade valoarea adăugată brută creată în industrie şi cresc semnificativ impozitele nete pe produs şi import, în mare parte datorită sporirii continue a importurilor. Acestea din urmă sunt favorizate de creşterea puterii de cumpărare a populaţiei, ca rezultat al remitenţelor de peste hotare. Cât priveşte structura PIB pe categorii de utilizări, creşte consumul final cu ritmuri înalte, de asemenea din cauza remitenţelor. Importurile în creştere care prevalează exporturile în valori nesemnificative au avut o influenţă negativă asupra creşterii PIB. Acest fapt vorbeşte despre creşterea dependenţei Moldovei faţă de exterior.

Fluxul migraţionist depinde de politica salarială internă, de evoluţia nivelului de bunăstare şi de crearea locurilor de muncă. Banii trimişi din străinătate vor stimula  şi în continuare consumul intern. Este de aşteptat o reducere a transferurilor băneşti de peste hotare, întrucât s-a început procesul de împreunare a familiilor şi emigrarea acestora definitiv din Moldova.  

Problemele pre critice ale dezvoltării societăţii moldoveneşti

Republica Moldova este statul care se află întru-un proces de tranziţie, care încearcă cu puterile sale să treacă peste acest impas dar, nici o societate nu a avansat foarte departe permiţând lenea şi tolerând mizeria. Pe de altă parte, este imposibil să se elimine sărăcia şi dependenţa atâta timp cât sunt susţinute în mod larg linii fragide şi degenerate, şi li se permite să se reproducă liber.

O societate liberă ar trebui să aibă în vedere păstrarea respectului de sine printre cetăţenii săi şi să ofere fiecărui individ normal şanse potrivite de a se autorealiza. Adoptarea acestui plan de împlinire socială ar da naştere unei societăţi culturale de un ordin mai elevat. Evoluţia socială ar trebui să fie încurajată de o supraveghere guvernamentală exercitând un minimum de control reglementar. Cel mai bun stat este cel care coordonează cel mai mult şi guvernează cel mai puţin.

Într-un stat democratic veritabil, guvernarea oraşelor şi a provinciilor este asigurată de experţi şi organizată exact ca orice altă formă de asociere de persoane în domeniile economice şi comerciale.

În statele evoluate se estimează că serviciul politic reprezintă cel mai înalt grad de dezvoltare al cetăţeanului. Cea mai mare ambiţie a cetăţenilor cei mai înţelepţi şi cei mai nobili este de a câştiga recunoaşterea civilă, de a fi aleşi sau numiţi într-un post guvernamental de încredere. Guvernele acestor state conferă cele mai înalte onoruri, recunoscând serviciile funcţionarilor lor civili şi sociali.  

Dar din păcate toate aceste lucruri nu sunt în ţara noastră, şi suferim de la această. După părerea mea este o problemă că în ţara noastră cetăţeanul nu reprezintă niciun interes statului. Cetăţeanul este privit doar ca o sursă care poate fi manipulată, folosită, penalizată etc.

Trebuie să ţinem cont că cetăţeanul simplu este promotorul dezvoltării societăţii şi dacă este ignorat şi nu poate să se integreze, apar probleme. Când opinia publicului, cetăţeanului întârzie ea frînează o dezvoltarea sănătoasă şi sigură a ţării.  Opinia publică este energia fundamentală şi originară în evoluţia sociale şi a dezvoltării statului. Însă, pentru a avea o valoare pentru stat, trebuie ca exprimarea ei să fie lipsită de violenţă.

Republica Moldova se confruntă cu aşa o problemă ne luarea în serios vocaţia şi voinţa a cetăţenilor şi mai grav a cetăţeanului, care are valoare şi demnitate. Iar statul nostru trebuie să ocrotească şi promoveze pe cetăţenii săi şi să-i ofere libertatea în toate acţiunile sale.

În ce masură o problemă este sau poate fi critică

Problemă în sensul larg al cuvîntului prezintă o întrebare practică si tot odată o teorie grea care necesită studiere şi permisiune; de ex. în ştiinţă – situaţie este contradictorie, care funcţionează în poziţia opusă în explicarea unui fenomen, obiect, proces, care necesită o teorie adecvată pentru o rezolvare. O condiţie prealabilă importantă pentru o soluţie de succes a problemei este în primul rând formularea corecta a acestui. Reprezentarea incorectă a problemei pleacă de la rezolvarea autentică a problemei.

Problemă critică în termeni generali, ar trebui să fie definită ca imposibilitatea a situaţiei în care subiectul se confruntă cu ineficienţa şi pune în aplicare unele valori.

Există două concepte cheie care descriu situaţii problematice care pot deveni la un moment dat critice în situaţii de viaţă şi tot odată pot deveni problemele societăţii. Aceste sunt conflictul şi criza.

Un conflict în care sunt implicate valorile este mai profund și greu de tratat. Valorile sunt credințele noastre despre ceea ce este important , ceea ce deosebește binele de rău și ce principii  trebuie să ne guverneze viața. Valoarea este ceea ce pretuiește individul și prin urmare constituie un vector care-l îl susține energetic și-i orientează conduita și sentimentele. Când aceste sunt atacate valorile oamenii reacționează dur pentru că se simt contestați personal, le este indirect lezată stima de sine . De asemenea oamenii fac foarte greu compromisuri atunci când în joc sunt valorile lor , întrucât simt că se compromit pe ei înșiși și propria lor integritate. Uneori , valorile pot împiedica totuși escaladarea conflictului și mai anume atunci când disputanții își descoperă unele valori comune.

Conflictul în sociologie este considerat drept un proces fundamental al mișcării sociale, inerent oricărui sistem social. Prin soluționarea conflictelor se menține echilibrul sistemelor sociale la un nivel superior de stabilitate, deoarece împăcarea forțelor opuse aflate în conflict este determinată de alocarea de resurse în procesul de autoreglare și acomodare a acestora la schimbările din viața grupului. Conflictul produce o schimbare în cadrul grupurilor și în sistemul social de ansamblu.

În fonul unei paradigme conflictul, reprezintă un caracter al schimbării și dezvoltării societății. În viața fiecărui comunități conflictul joacă un rol important, uneori negativ, prin urmare cauzând pagube materiale și pierderea vieții omenești.

La ora actuală în mai multor ramuri ale cunoaşterii, un interes mai mare reprezintă câmpul problematic, care poate fi definit întru-un singur cuvânt „criza”.  Actualitatea crizei în ansamblul său nu este întîmplătoare, astfel cum se întîmplă întodeauna în ştiinţă, nu este un suflu de modă, dar răspunsul lasituaţia de dezvoltare socială a societăţii.

Oamenii se confruntă în fiecare zi cu diverse forme de violenţă care provocă nemulţumiri în rîndurile societăţii.

Cultura, Religia, Politică şi Patriarhul Kiril

Foto: Eftodii Vasile

Cultura religioasă şi cea politică au fost mereu în prim planul cetăţenilor, chear şi cu sute ani în urmă. Biserica fiind instituţie în care sunt organizaţi oameni credincioşi şi care se conduc de o dogmă anumită sau doctrină, iar politică este răspuntătoare pentru emanarea vieţii politice, reglarea unor interese, etc. dar şi are funcţia de a proteja biserica sau bisericile indiferent de apartenenţă bisericii.

Rolul bisericii în statul nostru are o influenţă destul de majoră în rîndurilor cetăţenilor, biserica fiind ca un adăpost pentru cei care se simt refugiaţi sau este lăcaşul unde sufletul caută renovare şi hrană spirituală.

Situaţia reală a creştinismului şi valorile creştinismului din Moldova sunt în pericol. Cu toate că pretindem a fi o naţiune creştină, sunt atacate zilnic valorile creştine şi naţionale. Şi se iveşte întrebare: avem nevoie de oameni adevăraţi cu credinţă adevărată care să poată să se manifeste în circuitul politic? Dar de sigur răspunsul nostru ar fi că: politica este murdară, şi este un impediment, un obstacol pentru activitatea politică pentru cei în credinţă. Ca şi în orice alt domeniu al vieţii şi activităţii umane, calitatea caracterelor celor implicaţi în aceste activităţi se răsfrânge asupra calităţii activităţilor. Dacă am ajuns în vremuri cînd un mare număr de medici au ajuns corupţi şi nu vor să te ajute până nu plăteşti sau nu dai mită, aceasta nu înseamnă că spitalul sau sistemul ocrotirii sănătăţii este un lucru rău. Tot aşa şi calitatea activităţii politice este determinată de calitatea caracterelor oamenilor implicaţi în această activitate.

Avem nevoie de politicieni care să apere valorile creştine. Fiind într-o ţară creştină, nu auzim aproape niciodată să fie consultată poziţia biblică la elaborarea legilor, la discuţiile care se dau în Parlamentul ţării. Dar după cum ştim biserica este separată făţă de puterea statului şi are funcţiile sale şi cam nu se amestică în procesul plitic, la fel şi politicul nu se amestică în curtea bisericilor. Dar ar fi trebuit să fie realizat o structură strînsă dintre biserică şi stat necătînd la faptul în ce stare se află R.Moldova în prezent.

Iar venirea patriarhului Kiril în R.Moldova a avut un efect pozitiv asupra cetăţenilor, dar prezenţa patriarhului a avut o tangenţă geopolitică cît şi cea georeligioasă. După cum ştim în R.Moldova există două mitropolii majore care aparţin Patriarhiei Moscovei  (60%) şi respectiv Patriarhiei României (23%).

Din punct de vedere al libertăţii religioase eu salut această vizită, deoarece vreau ca şi alţi liderii de exemplu din rîndurilor catolicilor, musulmani, budişti, baptişti etc. ca să viziteze ţara noastră în aşa fel ca să se bucure şi ceilaţi de vizita a marilor lideri religioşi.

Din punct de vedere al egalităţii întere culte, regret ca un cult este mai egal decît altele... dar cum se ştie nu putem alege în ce ţară să ne naştem şi aicea religia are o influnţă majoră, dacă ne raportăm la ţara noastră, cea de toate zilele. În aşa fel vreau să spun că vizita lui Kiril a marginalizat toate cele bisericile şi sunt convins dacă vor veni alţi lider religios în ţara noastră nu vor fi primiţi ca patriarhul Kiril şi nu vor obţine distincţii de exemplu Ordinul Republicii sau alte dinstincţii.

Din punct de vedere politic, am sentimente mixte, dar a avut şi gînduri bune de exemplu cu proiectul ce ţine de Legea antidiscriminării, care după părerea mea nu are ce cauta această lege la noi în ţară. Dar a făcut şi alte aluzii nu prea bune care nu a avut nicio legătura cu religia, de exemplu despre trasnistria si interesul Russiei asupra acestei teritorii. Nu în zadara Smirnov a fost decorat cu Ordinul Sfîntului şi Cuviosului Kneaz Daniil de Moscova care a fost decorat şi V.Voronin.

Concluzia:

Neimplicarea în policită este o implicare cu efecte politice.

 Fiecare din noi este cetăţean şi acesta este un termen politic care implică responsabilităţi politice.  Ca să înţălegem că fiecare cetăţean fiind el ateu sau un om religios  este deja implicat şi participă la viaţa politică a ţării, şi această denotă că uneori suntem complice a politicii fiind inconştienţi de faptul că suntem axul principal în procesul politic.

Politica e peste tot chear şi în structurile religioase.

УМЕЙ ПРОЩАТЬ

Умей прощать, молись за обижающих,

Зло побеждай святым лучом добра,

Иди без колебанья в стан прощающих,

Пока горит Голгофская заря.

Учись прощать, когда душа обижена

И сердце словно чаша горьких слез,

И кажется, что доброта вся выжжена,

Ты вспомни, как прощал людей Христос.

Умей прощать. Прощенье - это сила,

А месть - бессилья признак роковой.

И камни не прощения в могилу,

Мой друг и брат, не уноси с собой.

Учись прощать естественно, как дышишь,

Как воду пьешь и ешь насущный хлеб,

Ведь Бог тогда твои молитвы слышит,

Когда в тебе горит прощенья свет.

Умей прощать. Прощать не только словом,

Но всей душой, всей сущностью своей.

Прощение рождается любовью

В борениях молитвенных ночей.

Учись прощать. В прощенье радость скрыта,

Великодушье лечит, как бальзам;

Кровь на Кресте за всех была пролита;

Умей прощать, чтоб ты прощен был сам.

Сборник стихов

ЧТО ЕСТЬ ИСТИНА?

Веками слышится вопрос:

Скажите, что есть истина?

Я - Истина, - сказал Христос,

И это слово истинно!

Раз шел в претории допрос,

Народ кричал неистово.

Глас слышит Мой, - сказал Христос, -

Тот, кто есть сам от Истины.

Такой ответ как будто прост,

Пилат в нем видит искренность,

И все же задает вопрос:

А что такое истина?

Так, глядя Истине в глаза,

Мы гоним ее истово,

Забыв, что Сам Христос сказал:

Я - Путь и Жизнь и Истина!

Сборник стихов

О любви к Богу и о любви к миру I

Два рода любви существуют в этом мире, которые постоянно между собою враждуют: любовь к миру и любовь к Богу. Которая из них победит, та и влечет любящего как бы своей тяжестью. Потому что не на крыльях или не на ногах, но чувством приближаемся мы к Богу. Равным образом не телесными путами или узами, но противоположными тем чувствами привязываемся мы к земле. И Христос приходит для того, чтобы изменить твои привязанности и, вместо любви к земному, возбудить в тебе любовь к жизни небесной. Сделался по причине нас Человеком Тот, Кто создал человека; Бог принимает образ человека, чтобы обожествить человека. Здесь, на земле, предстоит нам борьба, борьба с плотью, борьба с Диаволом, борьба с миром. Но станем надеяться, что Тот, Кто установил эту борьбу, не оставит нас без Свой помощи; Он увещевает нас не кичиться своими силами. Кто надеется на свои силы, надеется на силы человеческие. Но "проклят человек, который надеется на человека" (Иер. 17:5). Пылая пламенем этой чистой святой любви, мученики силою духа сжигали сено плоти. Невредимые духом восходили они к Тому, от Кого были вдохновлены. Полная же слава получена будет ими вместе с самою презренною ими плотью в воскресение мертвых. Потому и сеется в уничижении, чтобы восстать во славе (1Кор 15:43).

НАРКОМАНИЯ

Наркотик — это любое вещество, которое вызывает физические, умственные или психические изменения в организме. С древнейших времен люди пользовались наркотиками для того, чтобы бежать от реальности. Сегодня сотни миллионов людей принимают наркотики — это и любители кофе, и «серьезные» наркоманы, которые уже не могут жить без героина и кокаина.

Пристраститься к наркотику может любой, если употреблять его долго и в больших дозах.

Наркоманы есть среди людей любого круга. Причины наркотической зависимости — в эмоциональной сфере. Это неуверенность, страх, чувство вины, отчаяние, стыд за безнравственный поступок и отклонения в сексуальной ориентации. К этому списку можно добавить чувство безысходности, стрессы, жизненные неурядицы, стремление во всем быть первым. Усугубляет ситуацию и тот духовный вакуум, который наблюдается в обществе во времена ниспровержения традиционных нравственных ценностей, в ре­зультате войн. Причем наркотики сегодня доступны даже детям школьного возраста.

Наркотическая зависимость порабощает все естество человека — его дух, тело, чувства, поведение. Для наркомана жизнь протекает в иллюзорном мире, в котором чувства парализованы, эмоциональный отклик на раздра жители отсутствует, мозг перестает работать. Такой человек отрезан от об щества. Он — духовный калека. Для многих надежда на выздоровление потеряна безвозвратно.

Избавиться от наркотической зависимости — дело сложное как с физичес кой, так и с психологической точки зрения. Самостоятельно предпринимать такую попытку опасно, к тому же для полного выздоровления и последующей адаптации требуется немало времени. Наркоману необходима поддер жка — духовная, нравственная, физическая.

Написано...

«Дух Господень на Мне; ибо Он помазал Меня благовествовать нищим, и пос лал Меня исцелять сокрушенных сердцем, проповедывать пленным освобож дение, слепым прозрение, отпустить измученных на свободу... И Он начал го ворить им: ныне исполнилось писание сие, слышанное вами... И напал на всех ужас, и рассуждали между собою: что это значит, что Он со властию и силою повелевает нечистым духам, и они выходят?» (Лк. 4 :18,21,36).

«Итак, если Сын освободит вас, то истинно свободны будете» (Ин. 8:36).

«Так и вы почитайте себя мертвыми для греха, живыми же для Бога во Хрис те Иисусе, Господе нашем. Итак да не царствует грех в смертном вашем теле, чтобы вам повиноваться ему в похотях его; и не предавайте членов ваших греху в орудия неправды, но представьте себя Богу, как оживших из мертвых, и члены ваши Богу в орудия праведности» (Рим. 6:11-13).

«Но каждый искушается, увлекаясь и обольщаясь собственною похотью; похоть же, зачавши, раждает грех, а сделанный грех раждает смерть» (Иак. 1:14-15).

«Ибо довольно, что вы в прошедшее время жизни поступали по воле язычес кой, предаваясь нечистотам, похотям (мужеложству, скотоложству, помыс лам), пьянству, излишеству в пище и питии и нелепому идолослужению» (1 Пет. 4:3).

ACOPERIȘ

Pe acoperișul istovit,

De mucegaiul încolțit.

Parcurg un drum mâhnit,

Încerc să uit acest declin, țicnit

De repaosul finit.

Și iarăși plouă moderat,

Pe acoperișul înfundat.

De simbolul izolat,

Tresar din malul spulberat,

Spre visul meu furat.

………………………………..